Ieri am împlinit o vârstă „rotundă” de 20 săptămâni. Ritmul creşterii în greutate s-a mai temperat, având acum 7,75 kg…aproximativ, pentru că nu avem răbdare să savurăm un cântărit de calitate şi ne tot foim pe cântar. Tot la capitolul evoluţie fizică trebuie consemnat faptul că ne putem ridica pe mânuţe (nu pe coate, ci pe podul palmelor) atunci când stăm pe burtică.
Am învăţat şi punem în aplicare primele „tertipuri” de copil răsfăţat ... sau de ce nu, de „pisi”. Când suntem la tati în braţe îl cuprindem drăgăstos de gât şi din când în când ne odihnim căpşorul pe umărul lui câteva secunde/minute, să simtă şi el că are fetiţă.
Din păcate am „agăţat” de undeva un guturai. Strănutăm şi tuşim şi a trebuit să facem o vizită la doamna doctor să ne dea ceva tratament. Concluzia: un pic de guturai şi un pic de iritaţie în gât. Tot e bine că apetitul nu e afectat (deocamdată) şi nici starea generală nu e afectată semnificativ.
Tati şi mami trebuie să fie foarte atenţi cu mine pentru că am nevoie numai de câteva fracţiuni de secundă ca să mă răsucesc de pe spate pe burtică şi să o iau din loc în stilul „omidă”. Doamna doctor a rămas siderată după ce a comis neglijenţa de a mă lăsa câteva secunde pe canapea în timpul consultaţiei. I-am spus, pe limba mea, că aşa sunt eu, mai „zglobie” şi i-am zâmbit frumos. Nu ştiu ce a înţeles, dar efectul a fost cel scontat: de data asta nu m-a înţepat.
Am făcut armistiţiu forţat cu plantele după ce am rănit grav a doua frunză la filodendron şi ne-a certat mami…mai mult pe tati. Oricum nu prea aveam timp de răzbel pentru că avem de explorat dulapurile, de „lucrat” cu magneţii de pe uşa frigiderului sau de pictat pe oglindă în noul stil simbolist, numai de mine cunoscut (deocamdată).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu